Mai ușor sau mai greu, după un divorț? Cum vedeți această situație?

În articolul anterior am abordat unul dintre evenimentele de viață aflate pe primele locuri în ceea ce privește impactul emoțional negativ avut asupra noastră, și anume divorțul. În acea primă parte am încercat să explicăm, mai întâi, de ce unele persoane se refac mai ușor și complet, iar alte mai puțin rapid și niciodată pe deplin. Apoi ne-am preocupat de cum anume trebuie să ne raportăm la divorț pentru a ne plasa în acestă primă categorie a celor care traversează corespunzător perioada post-divorț și am prezentat primii doi pași de realizat. Din păcate există foarte multe mituri despre divorț. Foarte puține dintre acestea au o bază empirică, cu atât mai puțin științifică. Drept urmare, nu este de mirare că rețetele pe care le primim de la anturaj, atunci când divorțăm, nu funcționează. În primul rând, nu funcționează pentru că nu țin cont de particularitățile cognitive, de personalitate și emoționale ale celui care trece printr-un divorț. Și atunci normal că nu funcționează. Este ca și când am recomanda aspirină tuturor persoanelor care răcesc. Nici la răceală nu funcționează la toți, și atunci de ce ar funcționa în cazul divorțului?

Din păcate, atunci când sunt enumerați factorii care ne permit să traversăm mai ușor perioada post-divorț, sau dimpotrivă, ne împiedică să procesăm corespunzător un divorț, de cele mai multe ori sunt prezentați factori care țin mai degrabă de conjuncturi sau aspecte externe persoanei implicate, în timp ce studiile recente arată că tocmai ceea ce obișnuiam să includem într-un ”etc.” sunt de fapt caracteristicile care explică cel mai bine diferența între cei care se refac complet și rapid după un divorț și cei care nu reușesc. Unul, și cel mai important dintre factori, este stilul sau tipul de atașament romantic prezentat de persoana în cauză și am vorbit, pe larg, despre ceea ce avem de făcut în această privință în articolul anterior. Împreună cu conștientizarea și recunoașterea impactului divorțului asupra tuturor compartimentelor vieții noastre, stabilirea tipului de atașament (și contracararea mecanismelor de a face față divorțului activate de acesta), reprezintă primii pași în direcția refacerii post-divorț. Următorul aspect de abordat este stilul nostru de a gândi care ne influențează implicit și modul în care ne vom raporta la divorț. De  acestă a treia lecție de reținut despre divorț ne vom ocupa în continuare.

A treia lecție: află ce tip de scheme cognitive prezinți și modifica-le rapid dacă e cazul!

O bună parte din diferențele înregistrate de la persoană la persoană în ceea ce privește stresul și emoțiile negative manifestate în situații de viață stresante (între care se înscrie și divorțul), sunt datorate prezenței în măsură diferită la fiecare, a unor particularități ale modului cum funcționăm cognitiv denumite scheme cognitive și a procesărilor iraționale/disfuncționale aferente acestora. Au fost denumite scheme cognitiveîntrucât reprezintă predispoziții de a privi sistematic lucrurile într-un anumit fel, ca niște tipare de gândire destul de bine înrădăcinate și rigide care nu ne prea permit să explorăm și alte alternative. Pe lângă rigiditate, putem vorbi și despre un caracter irațional al acestora, atât timp cât nu sunt extrem de permeabile la argumentări logice sau bazate pe dovezi din realitate, și mai ales, nu servesc scopurilor persoanei, altfel spus: nu ne ajută să mergem mai departe sau să rezolvăm problema ci dimpotrivă, provoacă o și mai mare suferință. Acesta este motivul pentru care aceste tipare de gândire sunt considerate disfuncționale sau dezadaptative (nu ne ajută să ne ajustăm la o situație, mai degrabă ne împiedică să ne adaptăm). Prelucrarea informațiilor despre realitate în concordanță cu aceste scheme prespune automat și niște deformări în procesarea informațiilor din realitate, a informațiilor primite de la cei din jur, la fel de disfuncționale sau dezadaptative. După cum vom vedea mai departe, unele dintre aceste scheme și procesări sunt mai generale, altele sunt mai specifice și mai relevante în situații precum divorțul. Dintre caracteristicile stilului cognitiv care prezintă importanță în procesarea divorțului, merită atenție deosebită investigarea prezenței schemelor cognitive din așa-zisul domeniu al separării și respingerii (Young și Brown, 2007):

Schema de abandon – constă într-un set de… continuarea articolului aici!