Despărțirile romantice în adolescență și depresia
În rândurile adulților disoluția unei relații romantice se află pe locul al treilea ca severitate a impactului psiho-emoțional (după decesul unui apropiat și comunicarea unui diagnostic de boală terminală)(Smith Barusch, 2008). În cazul adolescenților și a adulților tineri însă, despărțirea romantică rămâne în acest top al celor mai stresante evenimente de viață, pe primul loc, predispunându-i ulterior către o vulnerabilitate psihologică și disfuncționalitate romantică și socială (Shaver și Vernon, 2003; Davis et al., 2003). Despărțirile în adolescență – spun studiile de specialitate – reprezintă un predictor puternic pentru instalarea ulterioară a tulburării depresive majore (Monroe et al., 1999; Allen și Sheeber 2009). Aproximativ 25% dintre tinerii care au trecut în adolescență printr-o despărțire romantică relevantă dezvoltă ulterior depresie.
Nu este deloc surprinzătoare asocierea între despărțirile în adolescență și apariția unor simptome depresive datorită faptului că despărțirea survine tocmai într-o perioadă în care mecanismele de a face față unui eveniment de viață negativ (așa numitele mecanisme de coping) nu s-au dezvoltat suficient (până la nivelul reglajelor de finețe). Drept urmare, la acestă vârstă, depășirea unei despărțiri fără a-ți modifica imaginea de sine despre cât de ”dezirabil” ești ca partener romantic, despre propria valoare și fără a deveni foarte sensibil la respingere etc. reprezintă o adevărată provocare mentală și emoțională. Ceea ce este surprinzător însă este faptul că există un suport teoretic destul de consistent pentru asocierea dintre simpla implicare într-o relație romantică la vârsta adolescenței și apariția unor simptome depresive. Altfel spus, chiar și fără să se soldeze cu o despărțire sau să fie traumatică, o relație romantică la vârsta adolescenței, indiferent de durată sau nivelul de implicare, poate fi problematică și poate determina manifestarea unor simptome depresive. De ce? În viziunea colectivului de autori ai lucrării Adolescent Emotional Development and the Emergence of Depressive Disorders (2009) a fi implicat romantic (a se vedea cu cineva) la vârsta adolescenței, presupune necesitatea gestionării în sine, a unor trăiri emoționale puternice, realizabilă de către un sistem de autoreglare emoțională ajuns la maturitatea sa. În plus, o relație în adolescență mai presupune revizuirea unor reprezentări mentale despre relații și situații romantice avute până atunci (formate cel mai probabil pe baza unor filme, romane sau a discuțiilor cu semenii). Mulți dintre adolescenții aflați în această perioadă în formare pe toate cele trei paliere (cognitiv, emoțional și fiziologic), nu fac față corespunzător acestor cerințe.
În primele lor relații romantice, adolescenții abia deprind abilitățile de a exprima și a-și autoregla corespunzător emoțiile proprii sau de a interpreta și reacționa la emoțiile altora (Newcomb și Bagwell, 1995). Ei încă nu reușesc să surmonteze aceste provocări în maniera în care reușesc să o facă adulții în cazul cărora maturizarea acestor reglaje s-a realizat deja pe deplin și funcțional. Mai mult decât atât, de cât de reușite vor fi primele relații romantice angajate la aceste vârste, vor depinde primele reprezentări și prototipuri (corecte și funcționale sau dimpotrivă) despre relațiile romantice și despre abilitatea partenerilor romantici de a oferi afecțiune, înțelegere și suport. De aceste experiențe depinde și dezvoltarea sănătoasă și corespunzătoare a sentimentului intimității (Collins, 2003). Primele implicări romantice şi reprezentări despre afecțiunea pe care ar trebui să o primim în mod normal de la parteneri, ar trebui sa fie pozitive şi raționale, astfel încât dezvoltarea stimei și a imaginii de sine să înregistreze o dinamică pozitivă. Dacă aceste experiențe nu sunt pozitive e ușor de dedus ce impact negativ pot avea asupra dezvoltării imaginii de sine la vârsta adolescenţei.
Deși adolescenții au totuși un model mental de bază despre cum funcționează relațiile de atașament format în copilărie, cea mai mare parte a reglajelor de finețe se achiziționează mult mai târziu. Ei preia din raporturile cu părinții modelul despre cât de disponibili din punct de vedere afectiv sunt, în general, oamenii și doar mai apoi extind modelul la relațiile romantice. Adolescența este încă o perioadă de definitivare și schimbare considerabilă la nivel cognitiv, neuroendocrin și al procesărilor afective. Acestea se reflectată într-o imagine de sine și stimă de sine, la rândul ei în formare, iar perfecționarea la nivel de finețe a mecanismelor de autoreglare emoțională și de manifestare adaptativă a emoțiilor se produce mult mai târziu. Allen și Sheeber în Adolescent Emotional Development and the Emergence of Depressive Disorders (2009) reunesc specialiști care explică pe larg care sunt principalele vulnerabilități prezentate de adolescenți pentru dezvoltarea depresiei. Dintre acestea aspectele esențiale sunt reprezentate de:
(1) transformările presupuse de pubertate ce imprimă o mult mai mare sensibilitate la respingere socială și o căutare mai accentuată a recunoașterii și a recompenselor sociale;
(2) imaturitatea sistemului neurobiologic responsabil cu reglarea emoțiilor și auto-reglarea emoțională;
(3) capacitatea cognitivă crescută de a se angaja activ în urmărirea unor scopuri abstracte, îndepărtate în timp și mai ales, a unor scopuri sociale;
(4) o creștere a importanței dar și instabilității relațiilor cu semenii (Allen și Sheeber, 2009:5).
În explicarea diferenței între adolescenții care traversează cu succes această perioadă de intense schimbări, vulnerabilitate și stres și cei care o traversează mai greu, un rol important îl joacă interacțiunea acestor particularități de dezvoltare cognitivă și emoțională cu evenimentele de viață traversate, mediul familial și social, istoria de viață personală, particularitățile culturale și sociale ale grupurilor de apartenență. Astfel, înțelegem de ce, interacțiunea dintre aceste particularități de dezvoltare ce se constituie ca vulnerabilități și evenimentele de viață traversate pot avea un impact negativ asupra dezvoltării adolescenților. Atunci când adolescenții trec prin despărțiri romantice, ei trebuie să primească tot suportul necesar și să ne asigurăm că procesează corespunzător din punct de vedere emoțional aceste evenimente. Respingerea sau separarea în sine trebuie să fie reprezentată mental de către adolescent în manieră adaptativă, fără să rezulte în urma acestor separări, reprezentări negative despre propria persoană și reducerea stimei de sine.
Studiile evidențiază faptul că prezența simptomatologiei depresive la adolescenții care se văd regulat cu cineva este mai frecventă în rândul adolescentelor. Simptomatologia în cauză se face resimțită chiar dacă raporturile respectă anumite norme sociale referitoare la congruența manifestărilor romantice cu vârsta (implicarea în relații romantice ce presupun doar flirturi sau săruturi) (Steinberg și Davila, 2006). Simpla provocare pe care o presupun aceste relații și resursele interpersonale, emoționale și cognitive consumate cu gestionarea problematicii și nesiguranțele emoționale, produc disforie și generează riscul de a dezvolta depresie. Studiul respectiv adaugă că mecanismele de a face față eventualului distres emoțional și de a negocia romantic compatibilizarea așteptărilor nu sunt complet maturizate. Simptomele depresive s-au dovedit mai accentuate în cazul adolescentelor cu părinți indisponibili pentru a oferi suport și ghidaj și a modela un comportament și procesări psiho-emoționale corespunzătoare sau pur și simplu, pentru a le ajuta să facă față stresului. În multe situații, tinerii adolescenți eșuează în a dezvolta corespunzător abilitățile amintite și datorită sentimentului de ineficiență, insucces, inadecvare cu cerințele partenerului și ale situației, devin vulnerabili la depresie (Doyle et al. 2003 citați în La Greca et al., 2009)întrucât la baza manifestărilor de tip depresiv se află credințe despre propria valoare și lipsa de responsivitate și compasiune din partea celorlalți.
Cel mai necorespunzător sunt aici, continuarea articolului!
